Home

Uneori simt ca locul meu nu e aici.Parca as uri tot ce tine de casa asta, de peretii astia verzi spalaciti sau de persoanele care locuiesc in ea.Mi-as dori sa merg la mare, sa alerg desculta , fericita si...singura.Imi doresc independenta mai rau decat doreste dependentul de droguri gramul zilnic.Astept fiecare an sa treaca pana la facultate, sa-mi iau zborul din cuibul asta de venin.Ma iubesc.Asta poate urasc la ei ; ca ma iubesc prea mult, iar eu, eu am un demon sub toate straturile astea de carne ,ce asteapta sa fie lasat liber.Nu vreau sa-i dezamagesc...
Vreau, in schimb, mai mult decat orice pe lume, sa-mi fac viata mea si sa nu mai merg dupa tiparul ala subru si monoton.Vara trecuta m-am imbatat de cateva ori.Vara asta nu mai tolerez nici-un pahar de vin.Vara trecuta aveam prieteni tembeli.Vara asta s-au instrainat.Vara trecuta am inceput sa scriu o carte.Vara asta am renuntat la a mai scrie ceva.Vara trecuta aveam vise marete, zidind piatra cu piatra in fiecare zi.Vara asta doar exist.
Vara trecuta am trecut prin 1000 de stari printre care si vesnicii fluturi in stomac.Vara asta au murit in interior.
Parca toti din jurul meu asteapta sa ma comport matur si copilareste in acelasi timp, dar nu pot.Vreau sa am un sens.Vreau sa cunosc persoane noi.Vreau sa fiu EU.Mereu mi-am dorit sa parasesc locul asta...care ma obligat si mi-a luat tot ce iubeam mai mult.
Asa ca va rog din tot sufletul meu zdrobit,
Lasati-ma sa fiu eu!

"Vanity is my favourite sin."

Primul lucru pe care il voi scrie aici, nu este despre M.I.A. , ci despre fluturi.
Cand omida s-a metamorfozat in fluture, a dorit extrem de mult sa zboare.S-a chinuit 5 ore sa-si dezmorteasca aripile frumos conturate si colorate,iar mai apoi si-a facut curaj sa de-a din ele.Ii placea extrem de mult sa simta vantul printre pufii albastrii si sa adulmece mireasca florilor de colt de pe piscurile cele mai inalte.Si-a mai petrecut inca cateva ore zburand asa in nestire peste un tinut intreg, dar a obosit.S-a asezat pe o stanca langa un rau cu apa lina.Preocupat de oglindirea propriului chip, nu si-a dat seama de prezenta de langa el.Era un alt fluture, dar mult mai colorat decat fluturele nostru.Avea fel de fel de nuante, de modele diafane,iar aripile erau asa de mari si de perfecte incat fluturele albastru se simtea doar...inferior lui.
-Draga fluture prea frumos, cum de tu ai atata splendoare in corpuletul tau mic, iar eu sunt doar un albastru de metil?
-Oh, adevar graiestu tu, bietule.Vrei sa stii de ce sunt asa?Vrei sa-mi aflii secretul?
-As da orice sa fiu la fel de frumos ca tine.
-Ei bine, uite ca iti voi spune: stau aici de dimineata , de cand m-am transformat.Eram si eu un sfrijit asa ca tine, dar stand aici, soarele mi-a dat cel mai frumos cadou: aripile acestea minunate.Am stat sa le admir intreaga zi.
-Vrei sa spui ca daca stau aici, voi fii ca tine?
-Desigur!Uite iti cedez locul meu...
Si fluturele albastru a stat si a stat...pana la lasarea serii.Nu si-a schimbat culoarea sau a devenit mai mare.
Fluturele cel frumos colorat defapt nu putea sa zboare.De aceea statuse toata ziua singur in propria-i suferinta, iar atunci cand il intalnise pe credulul fluture albastru a vrut sa-l convinga sa-si irosesca singura lui zi pe Pamant fara a se bucura de lucrul pe care il iubea cel mai tare: sa zboare.